Doctrina
PD-L se declara a fi un partid de centru-dreapta, republican, cu doctrina populara europeana moderna ale carei principii sunt: o economie de piata eficienta, umana, solidara, servicii publice moderne, performante, protectie sociala extinsa, activa si bine orientata, in acord cu o justitie independenta, accesibila, securizanta.
Program de guvernare
Programul de guvernare pentru perioada 2009-2012, intitulat "Gandim Altfel", precizeaza drept obiectiv strategic fundamental al partidului pe termen lung - "un standard de viata european pentru cetateni". PD-L isi propune ca veniturile romanilor sa fie cel putin la nivelul mediu din UE, iar calitatea vietii, similara cu aceea din tarile europene dezvoltate.
Programul de guvernare este structurat pe patru mari teme: "Un alt mod de guvernare", "Politicile publice", "Reforma constitutionala" si "Reforma sistemului politic".
Programul de guvernare al PD-L mentioneaza "cele cinci cuvinte cheie ale noului mod de guvernare propus de PD-L: accelerarea recuperarii decalajelor Romaniei fata de media europeana, insanatosirea institutionala a statului, predictibilitatea deciziilor publice cu impact asupra mediului de afaceri, sustenabilitatea actiunilor guvernamentale prin luarea in calcul a efectelor economice, sociale, tehnologice, de mediu, etc, pe termen lung si consultarea periodica a partenerilor sociali".
PD-L promite, in programul sau de guvernare, ca in perioada 2009-2012 PIB pe locuitor va ajunge la 62% din media europeana, salariul mediu va fi de 900 de euro, iar pensia medie, de 405 euro.
In plus, PD-L promite ca daca va ajunge la guvernare salariul minim va ajunge la 50% din salariul mediu, democrat-liberalii dorind sa introduca si o pensie sociala minima care sa scoata din saracie pensionarii cu pensii mici.
PD-L mai sustine, conform programului de guvernare, ca va aloca 6% din PIB pentru educatie, precum si repozitionarea sociala a meseriei de profesor, prin cresterea atractivitatii financiare si sociale a carierelor didactice. Democrat-liberalii mai promit decentralizarea si debirocratizarea sistemului de invatamant si "toleranta zero la actele de coruptie".
In domeniul sanatatii, PD-L promite asigurarea de ingrijiri medicale la nivel calitativ superior, prin acreditarea spitalelor si asigurarea efectiva a ingrijirilor medicale. PD-L mai propune infiintarea "Oficiului pentru promovarea si protectia drepturilor pacientilor".
In privinta pietei muncii si a securitatii sociale, PD-L anticipeaza cresterea gradului de ocupare la circa 65% in 2012, de la circa 59% in prezent, si acordarea indemnizatiei de somaj diferentiat ca perioada si cuantum, precum si stimularea ramanerii pe piata muncii a persoanelor in varsta.
Scurt istoric
Partidul Democrat a fost inregistrat ca persoana juridica in 23 mai 1993 la Tribunalul Bucuresti.
Este continuatorul aripii Roman a Frontului Salvarii Nationale, devenita partid de sine statator odata cu scindarea Frontului din martie 1992.
Conventia Nationala Extraordinara din 28-29 mai 1993 de la Constanta aproba fuziunea PD cu FSN si modificarea Statutului. Lider al Partidului era Petre Roman, fost prim ministru al Romaniei (1990-1991).
Din initiativa P.D., la 1 iulie 1993 este creata Alianta Social Democrata in scopul unirii fortelor politice care doresc cu sinceritate aplicarea perceptelor social-democrate moderne. Din A.S.D. faceau parte: Partidul Democrat, Partidul Social-Democrat Traditional, Partidul Revolutiei Romane si Partidul Democrat al Muncii.
Conventia Nationala din 24-25 octombrie 1994 de la Cluj adopta motiunea "Pentru o noua Romanie, a muncii si a dreptatii" si il realege pe Petre Roman presedinte al P.D.. Totodata delegatii la Conventie aproba fuziunea prin absorbtie la P.D. a P.D.M. si reactualizarea Statutului.
La 27 septembrie 1995 se constituie Uniunea Social Democrata, alianta electorala a Partidului Democrat cu Partidul Social-Democrat Roman.
Alegerile locale din mai 1996 indica o crestere a audientei partidelor aflate in opozitie. In septembrie 1996 U.S.D. si C.D.R. semneaza protocolul de sustinere reciproca in turul 2 al alegerilor prezidentiale si de alianta la guvernare.
U.S.D. a obtinut in alegerile legislative din 3 noiembrie 1996 13% din voturi. P.D. trimite in Parlament 42 deputati si 21 senatori. Candidatul U.S.D. la Presedintia Romaniei a inregistrat in primul tur de scrutin 20,54% din voturi, situandu-se pe locul 3.
Conform protocolului, in al doilea tur de scrutin pentru Presedintie, U.S.D. a sustinut candidatul C.D.R., care era plasat pe locul 2. Gratie sprijinului P.D., Emil Constantinescu devine presedintele Romaniei.
P.D. intra la guvernare alaturi de C.D.R., U.D.M.R. si P.S.D.R., detinand, proportional cu scorul electoral, 6 portofolii ministeriale.
Conventia Nationala din 29-30 august 1997 desfasurata la Iasi adopta motiunea "Partidul Democrat - un partid care priveste spre viitor" si il reinvesteste pe Petre Roman in functia de presedinte al partidului.
Tot in aceasta Conventie Nationala a fost aprobata fuziunea prin absorbtie a P.D. cu Partidul Unitatii Social-Democrate si cu Frontul Democrat Roman (Timisoara).
Remanierea Guvernului Ciorbea operata in decembrie 1997 a constituit o dezamagire pentru Partidul Democrat, care astepta o remaniere de fond, asumarea esecurilor din 1997 si un program clar de actiune pentru 1998.
La 28 ianuarie 1998, presedintele Romaniei anunta demisia ministrilor P.D.
La 29 martie 1998, P.D. initiaza o motiune de cenzura care, mai inainte de a fi depusa, determina demisia lui Victor Ciorbea din functia de prim-ministru.
Partidul Democrat reintra in Guvern la 17 aprilie 1998, alaturi de C.D.R., U.D.M.R. si P.S.D.R. dupa semnarea unui protocol de guvernare care prevede explicit sarcinile fiecarui ministru.
Aceasta revenire in Guvern, cu aceiasi ministri si alaturi de aceiasi aliati, aduce Partidului Democrat o scadere semnificativa de credibilitate. In consecinta, candidatul P.D. la functia de primar general al Capitalei, Alexandru Sassu, obtine penibilul scor electoral de 3%.
Inlocuirea prim-ministrului Radu Vasile cu Mugur Isarescu, petrecuta la 21 decembrie 1999, nu aduce nicio modificare in echipa P.D. trimisa in Guvern, cu exceptia lui Petre Roman, care accepta numirea sa in fruntea Externelor, renuntand la a doua functie in stat, aceea de Presedinte al Senatului.
Conventia Nationala din 18-19 februarie 2000 adopta motiunea "Incredere in fiecare - sanse pentru toti", prezentata de Petre Roman. Acesta este reales Presedinte al P.D.
Alegerile locale si generale din anul 2000 gasesc Partidul Democrat in cea mai mare pierdere de imagine. Daca partidul reuseste un 7% in alegerile parlamentare, Petre Roman abia aduna 3% din voturile exprimate pentru presedintie. Partidul Democrat trece in opozitie. Petre Roman initiaza demersurile pentru "Alternativa 2004", alianta electorala PD - PNL - ApR.
Mazilirea lui Petre Roman
PD a obtinut o performanta modesta la alegerile din 2000, la jumatatea celei din 1996. Totusi, partidul s-a calificat in parlament pe pozitia a treia, inaintea fostilor sai parteneri liberali. Un esec usturator a inregistrat insa liderul PD in competitia prezidentiala, Petre Roman reusind sa atraga abia 3% dintre votanti.
In aceste conditii, o schimbare la varful partidului era iminenta. Initiativa lui Traian Basescu de a candida pentru presedintia P.D. a fost singura modalitate de a relansa partidul. Victoria in alegerile pentru Primaria Capitalei il legitimeaza pe Traian Basescu drept cel mai popular personaj al Partidului Democrat.
In mai 2001, cu 653 de voturi, de doua ori mai multe decat cele obtinute de Petre Roman, Traian Basescu a devenit noul presedinte al PD, al doilea de la infiintarea partidului.
Trebuie subliniat ca, cel putin pana in 2001, PD era primul caz in care iesea infrant presedintele in exercitiu din competitia pentru sefia partidului.
A urmat o perioada relativ incerta, in care partidul a inregistrat numeroase dezertari. Multi dintre cei nemultumiti de schimbarea produsa au parasit partidul, in principal in favoarea PSD. S-a ajuns astfel la situatia exceptionala ca, la Senat, PD sa nu mai aiba grup parlamentar.
Alianta D.A.
Alianta Dreptate si Adevar a fost o alianta politica intre Partidul National Liberal (PNL) si Partidul Democrat (PD), care a aparut pe scena politica in 2004.
Sub aceasta formula, cele doua partide au candidat la alegerile locale, legislative si prezidentiale din 2004.
Alianta D.A., alaturi de Partidul Umanist (actualmente Partidul Conservator) si Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania, au format Guvernul Tariceanu I, in decembrie 2004.
La data de 11 aprilie 2007, alianta a devenit nefunctionala (ea nefiind desfiintata formal), dupa ce PD a fost exclus din Guvernul Tariceanu.
Premierul Calin Popescu Tariceanu a anuntat o restructurare a Guvernului, numind doar ministri din PNL si UDMR. Noul Executiv a trecut de votul Parlamentului si a devenit Cabinetul Tariceanu II.
Tariceanu a sustinut atunci ca toate crizele aparute in interiorul Aliantei D.A. au fost alimentate de un singur om - Traian Basescu, cel care “a distrus Alianta” si a pus interesele personale mai presus de cele ale tarii.
Mai mult, democratii au fost incapabili sa-i tina piept presedintelui si s-au lasat atrasi in jocurile acestuia. In opinia premierului, in ultimele doua luni, jocul PD si al lui Basescu a tulburat activitatea Cabinetului, fapt care a periclitat viitorul european al Romaniei.
Dorinta presedintelui Basescu a fost demisia Executivului si organizarea de alegeri anticipate, aspiratie pe care seful statului a exprimat-o in nenumarate randuri inca din 2005.
Fuziunea cu PLD
In decembrie 2007, presedintii Partidului Democrat, Emil Boc, si Partidului Liberal Democrat, Theodor Stolojan, au anuntat unificarea celor doua formatiuni sub denumirea de Partidul Democrat Liberal.
"Am decis sa ducem pana la capat proiectul politic al Aliantei Dreptate si Adevar creat de Traian Basescu si Theodor Stolojan . Ce nu am putut realiza cu petroliberalii domnului Tariceanu. vom realiza cu partidul domnului Stolojan", a spus Boc.
Theodor Stolojan e declarat ca „va fi o forta politica puternica ce va prezenta un program de guvernare eficient”.
Se pare fuziunea precipitata a fost facuta ca urmare a presiunilor sefului statului, care a fortat luarea unei hotarari motivand ca, la alegerile europarlamentare din noiembrie 2007, PLD a luat un procent semnificativ din voturile PD.
Alegeri locale 2008
La alegerile locale din iunie 2008, PD-L s-a clasat pe locul 2, dupa PSD, la numar de mandate de primar obtinute – 908.
PD-L se claseaza pe primul loc la categoria numar de voturi valabil exprimate pentru consiliile judetene - cu 28,38%, la numai cateva sutimi de PSD, care obtine 28,22%.
PD-L a scapat din mana insa fieful sau, Primaria Capitalei. Fotoliul de primar general al Bucurestilor a fost pierdut in turul doi de Vasile Blaga in favoarea independentului Sorin Oprescu.
La fel la Iasi, PD-L a inregistrat o infrangere usturatoare: Dumitru Oprea, sustinut chiar de Traian Basescu, a fost invins de Gheorghe Nichita de la PSD.
In schimb, primarul Clujului si liderul PD-L, Emil Boc, si-a pastrat postul cu un scor zdrobitor obtinut din primul tur de scrutin - 76,2%.
Guvernarea cu PSD
Dupa alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2008, doua formatiuni politice se aflau aproape la egalitate. Alianta PSD+PC a primit cu 70.000 de voturi in plus fata de PD-L la scrutin, insa acesta din urma a capatat 3 mandate in plus in Parlament, gratie legii electorale cu sistem uninominal.
Fiecare partid avea asigurata asftel o sustinere de putin peste 35% in Parlament
Inainte de alegeri nimeni nu ar fi dat vreo sansa unei guvernari PD-L – PSD, dar pusi in fata rezultatelor alegerilor si intransigentei liberalilor, Emil Boc si Mircea Geoana s-au asezat la masa negocierilor.
In PSD au existat multe voci importante precum Ion Iliescu, Adrian Nastase, Radu Mazare sau Marian Vanghelie, care s-au opus unei colaborari cu PD-L si Traian Basescu. Insa majoritatea (formata in special din lideri din teritoriu, asa numitii “baroni locali”) a decis ca PSD nu va incerca o ramanere in Opozitie alaturi de PNL, ci o intrare la guvernare impreuna cu PD-L.
Pe 14 decembrie 2008 a fost semnat “Parteneriatul pentru Romania”, pactul dintre PSD si PD-L, care punea pe hartie principiile stabilite referitor la viitoarea guvernare de stanga-dreapta. Principalul obiectiv al "Parteneriatului pentru Romania" este asumarea guvernarii de catre PD-L impreuna cu alianta PSD+PC si sprijinul parlamentar reciproc.
Pe 18 decembrie cele doua formatiuni politice si-au anuntat pe rand nominalizatii la posturile de ministri. PD-L si PSD au decis structura viitorului Guvern.
Pe 22 decembrie 2008, Guvernul Boc a primit votul de investitura in Parlament. Executivul a fost investit cu 324 de voturi pentru, 115 impotriva si sase voturi anulate, la o prezenta de 454 de parlamentari.
Prin votul anuntat si de plenul Parlamentului au fost validate programul si lista Guvernului PD-L-PSD.
In seara aceleiasi zile, premierul Emil Boc si membrii Cabinetului sau au depus juramantul in fata presedintelui Traian Basescu, la Palatul Cotroceni.
Adio PSD!
Pe 1 octombrie 2009, toti ministrii PSD au demisionat din Cabinetul Emil Boc, la scurt timp dupa ce Traian Basescu a semnat decretul de revocare din functie a ministrului de Interne, Dan Nica.
Noua dintre cei zece membri plini ai PSD din Guvernul, cu exceptia lui Victor Ponta, plecat din tara, au mers la Palatul Victoria si si-au depus demisiile.
Singurul ministru care si-a depus demisia personal, la cabinetul premierului, a fost Ecaterina Andronescu.
Decizia presedintelui Basescu de a semna decretul de revocare a lui Dan Nica vine ca urmare a refuzurilor publice ale social-democratilor de a ceda in privinta inlocuirii acestuia din Guvern sau de a numi ca interimar in aceasta functie un alt ministru PSD.
De asemenea, conducerea PSD a refuzat si variantele propuse de Traian Basescu de numire in fruntea MAI a unui ministru independent sau a unui reprezentant al opozitiei.
Nici solicitarea de a demisiona pentru a pune capat crizei politice, adresata direct de seful statului lui Dan Nica, intr-o intalnire la Palatul Cotroceni, nu s-a bucurat de mai mult succes, fostul ministru de Interne ramanand ferm pe pozitie.
Noul Guvern Boc
Premierul Emil Boc a anuntat pe 1 octombrie 2009 nominalizarile pentru asigurarea conducerii interimare a ministerelor abandonate de ministrii PSD.
"In urma demisiei ministrilor PSD am decis, potrivit Constitutiei, sa asiguram din randul membrilor Guvernului interimatul pe o perioada de maxim 45 de zile, dupa cum urmeaza: la Afaceri Externe, domnul Catalin Predoiu, care isi pastreaza in continuare calitatea de ministru independent in cadrul cabinetului; la Sanatate, domnul Adriean Videanu; la Agricultura, Radu Berceanu; la Mediu, Elena Udrea, la Munca, Gheorghe Pogea; la IMM-uri, Gabriel Sandu; la Relatia cu Parlamentul, Sorina Placinta; la Educatie, Emil Boc", a declarat premierul.
Primul guvern demis prin motiune de cenzura
Guvernul condus de Emil Boc a picat, pe 13 octombrie 2009, in urma votului acordat de parlamentari motiunii de cenzura "11 impotriva Romaniei". Din cei 471 de parlamentari, 254 au votat pentru, 176 au votat impotriva, patru voturi au fost anulate, iar 23 de senatori si deputati au absentat.
Din momentul anuntarii rezultatului votului, Guvernul Boc II este considerat demis, fiind pentru prima data in istoria Romaniei, dupa 1989, cand un guvern pica in urma unei motiuni de cenzura.
Conducerea
Emil Boc, presedinte
Theodor Stolojan, Prim-vicepresedinte
Adriean Videanu, Prim-vicepresedinte
Vasile Blaga, Secretar General
Gheorghe Flutur, Valeriu Stoica, Raluca Turcan, Liviu Negoita, Cristian Boureanu, Sorin Frunzaverde, Florin Popescu, Anca Daniela Boagiu, Gabriel Sandu, Mircea Hava, Marian Hoinaru, Petru Filip, Cornel Stirbet, Ioan Oltean, Romeo Raicu, Stefan Gheorghe, Cezar Preda, Gheorghe Barbu, George Scripcaru - toti vicepresedinti
Gheorghe Falca, Elena Udrea, Roberta Anastase, Mircea Toader, Dorin Florea, Costica Canacheu - toti secretari executivi
