Criza, economie

Prioritatea fundamentala a momentului este iesirea din criza economica. In paralel cu conturarea unei noi directii pentru Romania si cu evolutiile impuse de o ampla reforma a statului si a clasei politice, este nevoie de un plan eficient si rapid de iesire din criza. Acest plan necesita un guvern competent si responsabil, o majoritate parlamentara dispusa la sustinerea acestui guvern si impunerea catorva principii economice de bun simt, cerute de profesionistii din Romania, principii care functioneaza deja in Occident si a caror aplicare este posibila imediat. 

Reducerea cheltuielilor bugetare si stoparea risipei banilor publici

a) Bugetul statului trebuie orientat spre prioritati de politici publice transparente, in interesul contribuabililor si nu spre clientela politicienilor;

b) Guvernul trebuie restructurat masiv. Nu avem nevoie de mai mult de 12 ministere si 30 de agentii guvernamentale (prin comasarea celor peste 120 existente in prezent). Exemple de ministere inutile: Economie, IMM-uri, Turism, Telecomunicatii, Tineret si Sport.

c) Cheltuielile trebuie tinute mult mai bine sub control, inclusiv printr-o reglementare care sa asigure transparenta utilizarii banilor in lucrarile publice, pe toata durata derularii acestora (de la atribuire si pana la finalizare).

Stimularea relansarii economice

a) Masuri de relaxare si simplificare fiscala, pentru atragerea investitiilor straine si crearea locurilor de munca:

- scaderea cotei unice de impozitare la 10% ;

- scaderea TVA la 15% ;

- scaderea contributiilor sociale cu pana la 50%;

- reduceri intre 5 si 10% pentru plata la termen a impozitelor.

b) Stimularea crearii locurilor de munca in zone defavorizate prin diverse pachete de stimulente fiscale acordate intreprinderilor mici si mijlocii;

c) Liberalizarea pietei financiar-bancare, pentru a stimula circulatia capitalului. Aceasta presupune liberalizarea sistemului de reglementare pentru a permite aparitia de noi institutii financiare, non-bancare;

d) Fixarea adoptarii monedei EURO in Romania ca obiectiv prioritar al politicii monetare

Salarii, pensii, bugetari

Atributiile Presedintelui in domeniul economic sunt restranse. Cu toate acestea, avand in vedere importanta capitala a evolutiei economiei pentru intreaga societate, voi folosi toate prerogativele pe care mi le ofera Constitutia, ca si intreaga autoritate si influenta in raporturile cu partenerii de dialog, pentru a determina o transformare rapida, profunda si cuprinzatoare a actualei stari de lucruri.

Sansa economica a Romaniei, dupa 20 de ani de tranzitie si capitalism clientelar, sta in valorile capitalismului autentic si ale economiei de piata: proprietatea privata, piata libera, competitia reala si corecta, libertatea economica. Aceste valori stau la temelia prosperitatii.

In economie, nu este suficient sa liberalizam doar unul sau altul dintre domenii. Intr-un mediu dominat inca de interventionismul statal, doar liberalizarea completa poate duce la transformarea societatii romanesti, cu atat mai mult in contextul actual al crizei economice.

Cheia prosperitatii romanilor: mai putina politica si birocratie, mai multa economie

Cum am mai spus, orice reforma trebuie sa inceapa cu reforma statului. Statul este cel mai prost administrator din economie. Si nu neaparat pentru ca angajatii sai sunt incompetenti, ci pentru ca stimulentele oricarei birocratii de stat sunt orientate nu in directia satisfacerii nevoilor publice, ci ale sefilor ierarhici. Statul nu trebuie sa se implice in calitate de jucator in activitatea economica. Rolul sau trebuie sa fie doar cel de arbitru al relatiilor dintre agentii economici, de a facilita manifestarea liberei concurente pe piata si sa impiedice si sa sanctioneze actiunile neconforme cu interesul public si institutiile economiei de piata.

Eficienta in cheltuirea banului public inseamna reducerea aparatului birocratic, incepand cu desfiintarea unor ministere, reducerea bugetelor centrale, eliminarea majoritatii taxelor parafiscale. In ultimii 20 de ani, nici un guvern nu a avut curajul sau interesul de a da batalia cu uriasa birocratie de stat, care a crescut mereu, hranita din bugetul tarii, in defavoarea economiei, a educatiei, a sanatatii, a celor care aveau si au cu adevarat nevoie de sprijin. Astazi batalia nu mai poate fi evitata si, oricat ar fi de dura, trebuie sa o castigam.

Impozite mici, impozite pentru prosperitatea romanilor

Mediul de afaceri din Romania are nevoie de libertate economica si fiscalitate prietenoasa pentru intreprinzatori si forta de munca, pentru angajator si angajati. Filosofia finantelor publice este, in prezent, in flagranta contradictie cu principiile dezvoltarii economice sanatoase. Romania are nevoie de schimbarea fundamentala a filosofiei fiscale. In loc sa acoperim gaurile bugetare prin impozite tot mai mari, trebuie stimulata activitatea celor care sunt performanti si asteapta de la stat un semnal pozitiv.

Voi sustine, ca Presedinte, reducerea poverii fiscale asupra mediului de afaceri si a fortei de munca si voi actiona pentru o Romanie competitiva pe piata mondiala, in plan fiscal. Adoptarea unei cote unice de 10%, simultan cu reducerea universala a TVA la 15%, vor spori atractivitatea pentru investitori, lucru esential in contextul actualei crize. De asemenea, reducerea impozitarii muncii, a contributiilor sociale cu 50% vor aduce Romaniei masive avantaje investitionale, cu imense consecinte benefice in planul ocuparii fortei de munca si al veniturilor.

Stimularea muncii si stoparea risipei

In ciuda statutului de economie de piata functionala si a aderarii la UE, economia Romaniei este inca departe de principiile pietei libere si ale dezvoltarii economice sanatoase. In prezent, existenta economiei romanesti este construita in jurul bugetului statului. Avem o economie asistata si asaltata cu "indicatii pretioase" din partea conducerii statului, o economie in care cea mai mare gaura neagra a ineficientei si risipei este chiar bugetul statului.

Sectorul privat este impovarat de asaltul fiscal si birocratic pe care sectorul public il exercita asupra contribuabililor, proprietarilor si investitorilor. Raportul dintre numarul de angajati la stat fata de cei din sectorul privat este de 1,3 la 1, in favoarea statului. Salariul mediu in sectorul public este mai mare decat in cel privat. A spune ca aceasta stare de lucruri se numeste economie de piata e cam acelasi lucru cu a spune ca plata impozitelor poate fi numita investitie. In prezent, dintr-o populatie totala de 22 de milioane de persoane, 11 milioane sunt asistate, sub diferite forme, de stat. Aceasta nu se mai poate numi "protectie sociala", ci dependenta de stat - capcana clasica a subdezvoltarii.

Acum, prioritatea economica pentru Romania este protejarea locurilor de munca viabile si incurajarea initiativei private, creatoare de noi slujbe pentru romani. Locurile de munca bine-platite sunt consecinta acumularii de capital si a unui mediu institutional favorabil dezvoltarii economice. Performanta economica in Romania este direct proportionala cu raspandirea unei culturi capitaliste sanatoase. Ca presedinte, voi contribui, prin toate luarile mele de pozitie, la raspandirea culturii capitalismului. Trebuie sa rasplatim munca, eficienta acesteia, si sa stopam risipa banilor publici cu proiecte si masuri populiste. In economia de piata, a trai bine inseamna, in prealabil, a munci bine. Fara intelegerea acestei idei simple, sansa dezvoltarii Romaniei va fi, la nesfarsit, amanata.

Simplificare si stabilitate legislativa pentru mediul de afaceri

Pagubele pe care le genereaza instabilitatea legislativa mediului de afaceri sunt egalate doar de extinderea birocratiei. Cele mai importante acte normative care reglementeaza activitatea antreprenoriala sunt unele dintre cele mai afectate de sarabanda schimbarilor de legislatie (Codul fiscal, Codul muncii, Codul vamal).

Toate aceste capricii legislative au fost decontate din buzunarele intreprinzatorilor si oamenilor obisnuiti.

De aceea, schimbarea de viziune economica pe care o sustin inseamna simplificarea drastica a legislatiei economice si, bineinteles, stabilitatea acesteia. Reguli simple pentru o lume complexa. In Romania, guvernantii actioneaza parca impotriva intreprinzatorilor. Introducerea impozitului forfetar este elocventa.

Ca efect al acestei masuri, firmele fie s-au reorganizat, pentru a evita plata unei taxe mai mari, fie au falimentat. Procedurile numeroase carora trebuie sa le faca fata cei care doresc sa isi deschida o afacere in tara noastra vorbesc de la sine despre piedicile puse mediului de afaceri. In plus, pentru orice modificare legislativa care vizeaza mediul economic, fundamentarea acesteia pe analize si studii de impact cu previziuni ale efectelor pe termen mediu si lung, este absolut necesara.

Reforma statului

Ca sef al statului si ca mediator intre stat si cetatean, voi crea conditiile unei schimbari fundamentale a statului.

Tranzitia de 20 de ani de la statul totalitar la statul de drept nu a reusit sa refaca din temelii relatia dintre stat si cetatean, in sensul unui stat puternic si drept, aflat permanent in slujba cetatenilor-contribuabili care il intretin.

In Romania, statul are un prea mare control in societate in raport cu viata economica, de pilda, sau un mult prea slab control in raport cu infractionalitatea, cu coruptia generalizata, cu risipirea banului public sau cu fraudele de tot felul.

Disproportiile si paradoxurile structurale ale statului roman actual sunt multiple. Acesta este tabloul dezolant al unui amestec irational de forme ale civilizatiei democratice europene cu realitati care tin de un "feudalism" postcomunist intretinut, sub aparentele modernitatii, de catre principalii decidenti din clasa politica, sustinuti constant de factori ilegitimi de influenta. Neincrederea fara precedent a majoritatii cetatenilor in institutiile politice si politicieni (presedinte, parlament, guvern, partide) provine din perpetuarea si agravarea acestei stari de lucruri, in ciuda integrarii europene si in ciuda numeroaselor promisiuni si sperante generate de diversele campanii electorale si alegeri.

Directiile principale de actiune pentru reformarea statului sunt:

1) separatia reala a puterilor in stat;

2) transformarea statului birocratic, clientelar, costisitor si ineficient intr-un stat suplu, eficient si drept, prin descentralizare, debirocratizare si dereglementare.

Separatia reala a puterilor in stat

De 20 de ani, separatia puterilor in stat este o iluzie. Interferentele sunt frecvente, controlul Parlamentului asupra Guvernului e doar o aparenta si, nu intamplator, numarul ordonantelor de urgenta si asumarilor de raspundere a guvernului au sporit necontenit in ultimul deceniu. Presedintele actual se substituie frecvent Guvernului si chiar Parlamentului. Cel mai grav lucru este acela ca independenta justitiei, in raport cu puterea politica, ramane, in destule cazuri, o vorba goala, fapt confirmat de perceptia opiniei publice din Romania si a institutiilor internationale.

Presedintele trebuie sa fie, alaturi de Curtea Constitutionala, un garant al separatiei puterilor in stat. Numai in momentul in care vom avea un presedinte convins de valoarea acestui principiu si gata sa-l aplice in orice imprejurare, vom putea spera ca exemplul acestuia poate fi impus si celorlalte institutii.

Descentralizare, debirocratizare si dereglementare

a) Descentralizarea: autoritati locale in slujba cetateanului

"Reforma" anuntata de guvernul actual mimeaza descentralizarea. Nu avem nevoie de o descentralizare fictiva, prin care baronii locali isi vad puterea si averea sporite, prin care asistam la suprapunerea atributiilor institutiilor centrale si locale, ceea ce antreneaza mai multe cheltuieli si mai putina responsabilitate.

Avem nevoie de o descentralizare reala, prin care sa economisim banul public si sa responsabilizam autoritatile. Descentralizarea veritabila trebuie insotita de reforma fiscala, adica de o separare transparenta a impozitarii intre bugetul de stat si bugetul administratiei locale. Realizarea unui echilibru intre descentralizarea administrativa si cea financiara este esentiala pentru cresterea eficientei. Lasarea mai multor competente administrative la nivelul comunitatilor locale trebuie sa insemne si lasarea mai multor impozite la bugetul local.

Astfel, dispar discrepantele traditionale intre contributia unor judete la bugetul de stat si alocarile care Ii se intorc si, mai ales, dispare alocarea fondurilor bugetare pe criterii politice, sursa permanenta de coruptie si intretinere a clientelei. Autoritatile locale vor cheltui altfel banii pentru care dau socoteala in fata comunitatii si nu a sefilor de partid de la Bucuresti.

b) Debirocratizarea: functionari in serviciul contribuabilului

Romania e bolnava cronic de birocratie. Birocratia este masa de manevra a clasei politice actuale, sursa ei de satisfacere a clientelei si paravanul dupa care se dreneaza banul public sub toate guvernele, de catre toate partidele. Birocratia costisitoare, lacoma, corupta si incompetenta, sufoca energiile sanatoase ale natiunii, scade atractivitatea mediului de afaceri pentru investitorii onesti romani si straini, blocheaza oportunitatile de dezvoltare.

Restrangerea masiva, prin legislatie si masuri administrative, a aparatului birocratic, introducerea in administratie a criteriilor de performanta si promovare dupa modelul corporatiilor private, sunt necesare imediat, pentru a transforma Romania intr-o tara europeana, in care functionarul se afla in serviciul contribuabilului si nu al sefului care l-a angajat.

c) Dereglementarea: sfarsitul unei minciuni

Ni s-a oferit mereu iluzia ca, prin reglementari stufoase, de la "centru", vom avea mai multa ordine, in toate sensurile. Trebuie sa comparam, odata si odata, costurile excesului de reglementare - de la hatisul legislativ si birocratic pana la zecile de agentii destinate, pe bani publici multi sa ofere sinecuri clientelei, cu "beneficiile"pe care contribuabilii si societatea in ansamblu le primesc. Si bilantul e limpede: diminuarea oportunitatilor intreprinzatorilor, inhibarea spiritului antrepenorial si a initiativei private, restrangerea ofertei, cresterea preturilor si profiturilor "baietilor destepti", legi, ordonante si hotarari de guvern cu destinatie speciala, ministere, agentii a caror existenta nu se justifica.

Statul roman, cu ansamblul institutiilor sale, are nevoie de o reforma fundamentala: disponibilizarea clientelei politice si mobilizarea elitelor competente. De 20 de ani, cu putine exceptii, clientelele inving, risipesc si alunga elitele. A venit vremea ca elitele autentice sa poata conduce aceasta tara, in folosul cetatenilor ei. E nevoie de un Presedinte al tarii care sa alunge clientela politica si sa recupereze elitele, in folosul comunitatii.

Politica externa si securitate nationala

Absenta unui proiect postintegrare pentru politica externa romaneasca

Mai mult de un deceniu, proiectul major al Romaniei, in materie de politica externa, a fost integrarea europeana si euro-atlantica. Odata cu 1 ianuarie 2007, dupa atingerea obiectivelor legate de aderare, nu se mai poate vorbi despre un proiect postaderare de o anvergura similara, care sa constituie fundamentul politicii externe a Romaniei si nici despre vreun alt proiect politic de ansamblu, in acelasi domeniu.

Cadrul constitutional si legislativ existent a permis o suprapunere a rolurilor institutionale in materie de politica externa intre Presedintele Romaniei, Guvern si Parlament. Aceasta confuzie este reflectata si de faptul ca Romania are doi reprezentanti la Consiliul European.

Pe fondul unei ambiguitati institutionale cu privire la responsabilitatile in domeniul politicii externe, Romania a lansat, cel putin declarativ si la cel mai inalt nivel, mai multe proiecte, unele dintre ele esuate.

Un astfel de proiect este asa-numita axa „Washington-Londra-Bucuresti", care a fost o creatie unilaterala si nu a produs nici un efect. Tot la capitolul proiecte esuate putem incadra modul in care a fost gestionata relatia cu doua dintre statele vecine, Moldova si Ucraina. In ciuda tentativelor constante de a impune Romania ca jucator strategic in regiunea Marii Negre, nici acest proiect nu a avut drept efect afirmarea Romaniei in plan international pe masura potentialului sau geostrategic.

In fapt, esecul acestor proiecte de politica externa se bazeaza pe incercarea de a suplini lipsa unei viziuni despre Romania ca actor statal intr-o lume globala cu idei punctuale si conjuncturale care dau aparenta unei politici externe, fara a fi insa cladite pe teme de interes global.

Provocarile secolului XXI

In contextul crizei economico-financiare, al razboiului ruso-georgian din august 2008 (considerat „primul conflict al sistemului international non-unipolar"), precum si al alegerii lui Barack Obama in functia de presedinte al Statelor Unite, sistemul de relatii internationale a intrat intr-o noua etapa, in cautarea unor noi reguli si noi echilibre. Insasi Uniunea Europeana are de facut mai multe optiuni strategice, in privinta politicii sale.

Lumea globalizata se confrunta cu o tipologie diferita a riscurilor si amenintarilor de securitate, care au trecut din zona „hard" in zona celor asimetrice. Dupa transformarea amenintarii teroriste in principalul risc la adresa securitatii internationale, in toata lumea strategiile de securitate au fost regandite prin prisma noilor realitati.

Evenimentele recente din domeniul economic si politico-militar au evidentiat cresterea incidentei altor tipuri de amenintari decat cele identificate in prima parte a anilor `90. Schimbarile climatice sunt considerate, la nivelul Uniunii Europene, un factor important, care va transforma matricea definirii riscurilor si amenintarilor pentru urmatoarea jumatate de secol.

Acelasi conflict ruso-georgian (la care am facut anterior referire) a pus in discutie si chestiunea securitatii energetice la nivelul Uniunii Europene. Proiectele gazoductelor Nord Stream si South Stream au produs diviziuni in interiorul Uniunii Europene, o parte din noile state membre avand rezerve in legatura cu accentuarea dependentei energetice fata de Federatia Rusa.

Criza financiara globala, transformata intr-o criza economica de aceleasi dimensiuni, a devenit cea mai importanta amenintare la adresa securitatii mondiale, pentru ca ar putea determina saracirea a sute de milioane de oameni.

Criza economica va pune o si mai mare presiune asupra sistemelor de securitate sociala din Uniunea Europeana, perspectiva unui somaj extins ridicand problema resurselor pentru acoperirea cheltuielilor legate de pensii si asigurarile de sanatate.

Un alt efect potential al unei crize economice prelungite ar fi marirea riscului ca unele tari tinere sau instabile din vecinatatea Uniunii, fie ca este vorba de unele din Africa sau din spatiul ex-sovietic, sa devina structuri statale slabe sau esuate, care pot declansa conflicte locale sau regionale. Aceste conflicte - alaturi de alte stari tensionate, tendinte separatiste, dispute teritoriale si situatii de instabilitate - genereaza incertitudine, determina irosirea resurselor si perpetueaza saracia. Ele alimenteaza, de asemenea, alte forme de violenta si criminalitate si favorizeaza terorismul.

Politica externa a Romaniei trebuie sa raspunda acestor noi provocari, sa identifice si sa promoveze oportunitatile, sa previzioneze si sa abordeze proactiv riscurile si amenintarile generate global. De calitatea si promptitudinea actiunii de politica externa depind, in noul context, interese fundamentale ale cetatenilor romani.

Rolul Presedintelui in politica externa: viziune, coordonare, consens

In noul context international, este nevoie si de o noua viziune privind politica externa romaneasca, precum si de redefinirea rolului presedintelui, respectand parametrii pe care Constitutia ii stabileste.

    * Presedintele Romaniei, inspiratorul unui nou proiect de politica externa

Cred ca este misiunea presedintelui Romaniei sa devina inspiratorul unui nou proiect de politica externa, un proiect care pleaca de la noul statut al Romaniei de stat membru al Uniunii Europene si NATO, de la noua configuratie strategica, de la interesele si obiectivele cetatenilor Romaniei pe termen scurt, mediu si lung.

Desigur, un asemenea proiect si o asemenea viziune nu pot fi doar rezultatul unei singure gandiri.

Presedintele trebuie sa fie factorul constitutional care determina o ampla dezbatere publica, antreneaza resursele intelectuale din diferite institutii cu atributii in domeniul politicii externe, din mediul academic sau din societatea civila. Acest nou proiect trebuie sa raspunda catorva intrebari importante:

    * Care sunt avantajele competitive ale Romaniei in raport cu statutul sau de tara membra a UE si intr-o lume globala? Cum pot fi valorificate aceste avantaje in interesul cetatenilor sai?

    * Care sunt obiectivele Romaniei in Uniunea Europeana si optiunile sale in raport cu temele de interes general pentru UE?

    * Cum vede Romania viitorul constructiei europene in interesul cetatenilor sai?

    * Care sunt interesele Romaniei in raport cu alte state sau zone de influenta, si cum pot fi acestea reprezentate, atat prin politica comuna a Uniunii cat si prin raporturi bilaterale?

Romania are nevoie de un presedinte vizionar si implicat, capabil sa urmareasca interesele cetatenilor sai in competitia globala, pentru atragerea de resurse. Iar politica externa a Romaniei este un instrument esential in afirmarea si utilizarea avantajelor competitive in beneficiul cetatenilor romani, in identificarea si construirea proiectelor comune cu alte state, care sa ne apropie, punand deoparte lucrurile care ne despart.

Romania trebuie sa-si gaseasca locul si rolul ca stat membru al UE, al NATO si al institutiilor internationale, dezvoltand politici de nisa care sa o identifice ca actor intr-o lume globala. Pentru aceasta, paradigma trebuie schimbata: politica externa a Romaniei trebuie sa fie expresia optiunilor strategice de dezvoltare, sa fie una proactiva si conectata la provocarile lumii globale. Dezbaterea publica trebuie sa fie indreptata mai mult catre subiectele care au semnificatie si relevanta si dincolo de granitele Romaniei, contribuind la conectarea spatiului public romanesc la problemele globale si la cresterea consistentei demersului de politica externa.

Cetatenii au dreptul sa isi exprime opinia si sa fie informati, in legatura cu felul in care interesele lor sunt aparate si promovate, in relatia Romaniei cu alte state sau cu institutii internationale.

Intreaga mea viziune asupra politicii externe porneste de la convingerea ca aceasta trebuie sa fie un instrument si o expresie a tuturor politicilor publice care servesc interesul cetatenilor romani, in interiorul si in afara granitelor tarii.

    * Presedintele Romaniei, coordonator si integrator al politicii externe romanesti Consider ca presedintele Romaniei trebuie sa depaseasca actuala stare de fapt, in care isi limiteaza actiunile de politica externa doar in raport cu Ministerul Afacerilor Externe si uneori nici cu acesta.

Diplomatia are mai multe componente. Unele tin de executiv, in principal de Ministerul Afacerilor Externe, dar si de zone economice, altele tin de Parlament. Exista si mijloace specifice diplomatiei publice si culturale, dar si forme de dialog la nivelul organizatiilor politice si civice.

Misiunea presedintelui Romaniei este de a deveni un centru de coordonare al tuturor acestor forme multiple de diplomatie, care, nu o data, functioneaza independent, adesea haotic, fara luarea in considerare a planului mai general al obiectivelor comune si tacticilor de urmat. Din acest punct de vedere, presedintele Romaniei poate sa devina un facilitator al unei mai bune comunicari interinstitutionale, dar si o interfata a acestor institutii cu expertiza din zona academica sau a societatii civile.

Nu este lipsita de interes, din acest punct de vedere, ideea constituirii, pe langa presedintele Romaniei, a unui consiliu consultativ pentru politica externa, care sa se reuneasca periodic, ceea ce ar determina o convergenta a eforturilor diferitelor institutii, dar si o informare a zonei neguvernamentale asupra prioritatilor si calendarului de politica externa.

Experienta ultimilor 20 de ani arata ca, atata vreme cat forme de consultare si coordonare au functionat, eficienta unor actiuni de politica externa a fost mult mai mare.

    * Deconflictualizarea politicii externe romanesti

Ca presedinte al Romaniei, voi incuraja un consens bipartizan intre putere si opozitie, in jurul principalelor obiective de politica externa. Zona de actiune externa trebuie extrasa din spatiul conflictelor si competitiei politice interne. Din pacate, in ultimii ani, nu numai ca nu a existat un dialog constant si institutionalizat intre institutia prezidentiala si principalele forte politice pe teme de politica externa, dar, mai mult decat atat, chiar si in momente critice, aceasta consultare nu a existat.

Criza declansata in Republica Moldova dupa alegerile parlamentare din acest an, modul unilateral in care a actionat presedintele Romaniei reprezinta cel mai bun exemplu in acest sens. Din nefericire, au existat multe alte situatii in care s-a incercat utilizarea unor momente de politica externa, pentru a obtine capital politic si electoral. Populismul nu are ce cauta in politica externa a Romaniei.

In timpul mandatului meu de presedinte, voi fi garantul caracterului bipartizan al politicii externe, consultand cu regularitate fortele politice semnificative si valorificand activ experienta fostilor sefi de stat ai Romaniei, dar si a altor persoane publice care au exercitat demnitati care au legatura cu politica externa.

    * Garantul credibilitatii si predictibilitatii actiunii Romaniei in plan extern

Misiunea mea, ca Presedinte, este de a fi garantul seriozitatii si predictibilitatii politicii externe romanesti, garantul ca resursele politicii noastre externe sunt exploatate la maximum. Iar actiunea de politica externa trebuie sa fie caracterizata de credibilitate, competenta si creativitate. Romania trebuie sa-si recapete credibilitatea internationala, iar actiunile Presedintelui Romaniei trebuie sa fie predictibile. Politica internationala a Romaniei nu poate fi eficienta daca nu se bazeaza pe competenta si creativitatea celor chemati sa o realizeze.

Tara noastra poate fi un bun jucator de echipa - in cadrul NATO, UE, OSCE, etc - care poate aduce aliatilor si partenerilor sai, celorlaltor state din comunitatea internationala, valoarea sa adaugata pentru atingerea obiectivelor majore globale, institutionale, regionale. Valoarea adaugata vine din dezvoltarea unor capabilitati de nisa pentru care avem aptitudini si capacitati, capabilitati interesante pentru aliatii si partenerii nostri.

Valori, principii si interese. Fundamentul raportarii la parteneri si la diferitele politici publice pe domeniul securitatii, apararii si politicii externe este suma de valori ce constituie miezul institutiilor europene si euro-atlantice. In ceea ce priveste relatiile cu terte state, Romania isi propune sa fie un partener loial si credibil, care pledeaza pentru valorile in care crede, dar abordeaza pragmatic si realist implementarea acestor valori, respectand cultura si particularitatile partenerilor sai, principiile cooperarii internationale si interesele nationale, armonizate cu cele ale aliatilor si partenerilor, atunci cind ele sunt formulate.

Mai putine declaratii, mai multa actiune. Nu de putine ori, tara noastra a platit tribut pentru excesul de declaratii publice care nu raspundeau unui imperativ al transparentei politicilor publice din domeniu, ci faceau parte din politici de vizibilitate si imagine ale protagonistilor implicati in aceste categorii de politici. Consider ca declaratiile trebuie sa apara la momentul oportun si sa aiba echilibrul necesar pentru a nu antrena costuri suplimentare sau a bloca aplicarea politicilor publice in acest domeniu, periclitand chiar atingerea obiectivelor stabilite. Consider ca eficacitatea unei politici coerente externe, de securitate si aparare, consta si in maximizarea actiunii in domeniu, a faptelor aferente acestor politici publice, si mai putin a discursurilor fara miez.

Optiuni fundamentale in politica externa

* Optiunea pentru o Europa puternica, cu institutii eficiente si legitimate democratic

Optiunea mea, ca Presedinte al Romaniei, este pentru o Europa puternica, cu institutii consolidate, o Europa in care Romania sa fie o poveste de succes. Principala dimensiune a proiectului meu de Presedinte este definirea rolului Romaniei in interiorul Uniunii Europene, pornind de la avantajele competitive pe care le avem in raport cu partenerii nostri.

Securitatea energetica este una dintre preocuparile majore ale statelor membre. Romania poate deveni un pilon de sprijin pentru securitatea energetica a Uniunii Europene: diversificarea surselor de aprovizionare, interconectarea retelelor de energie si de gaz sunt politici europene pe care Romania isi poate construi contributia efectiva la politica energetica comuna.

Frontiera de est a Uniunii Europene are o relevanta tot mai mare pentru spatiul de securitate european. Romania este cel mai mare stat membru care poate asigura gestionarea eficienta si in deplina siguranta a acestei frontiere.

Politica europeana este principala ancora a demersului extern al Romaniei.Acest nou proiect implica o schimbare de paradigma. Integrarea europeana este privita, cel mai adesea, in tara, exclusiv prin prisma absorbtiei fondurilor europene, respectiv a banilor care vin sau ar trebui sa vina de la Bruxelles. Desigur, reprezinta un subiect de preocupare faptul ca deocamdata romanii resimt mai degraba costurile si mai putin beneficiile, faptul ca deocamdata Romania este mai degraba contributor la bugetul Uniunii, decat beneficiar al finantarilor europene. Aceasta situatie ar putea genera insatisfactie si, in perspectiva, chiar curente de opinie publica eurosceptice sau chiar anti-integrationiste. Dar gradul de absorbtie al fondurilor europene este, in primul rand, o problema a administratiei romanesti si doar in mica masura o problema a relatiei Bucurestiului cu birocratia de la Bruxelles.

Romania trebuie sa-si propuna sa joace un rol activ atat in ceea ce priveste procesul de decizie, cat si temele mari de dezbatere care stau pe agenda UE.

Ca presedinte al Romaniei, vreau ca tara noastra sa fie un membru respectat al Uniunii Europene, un partener care-si onoreaza angajamentele, dar stie sa-si negocieze conditiile. Cu alte cuvinte, consider ca Romania trebuie sa fie un membru cu personalitate al Uniunii Europene, ceea ce inseamna abandonarea unui anumit tip de mimetism care a caracterizat atitudinea noastra, in raport cu marile teme ale dezbaterii.

Ca lider politic, ma simt mai apropiat de proiectul unei Europe federale, cu institutii puternice, cu o mai buna coordonare a politicilor, in toate domeniile de activitate. Cred ca proiectul unei Europe federale avantajeaza, in acest moment, Romania, putand fi un puternic vector de modernizare a societatii noastre.

Ca Presedinte al Romaniei, voi sprijini procesele de consolidare si adancire a integrarii europene. Nu Europa cu doua viteze, nu departajarea interna in state mai puternice si state mai slabe reprezinta solutia la problemele Uniunii, ci adancirea proceselor integrationiste, intarirea rolului institutiilor europene, paralel cu consolidarea legitimitatii democratice a acestora.

Ca Presedinte al Romaniei, voi sprijini, in continuare, ideea extinderii Uniunii Europene. Spatiul comun european va trebui sa includa pe termen scurt Balcanii de Vest, pe termen mediu Moldova si Turcia, iar pe termen lung Ucraina si, poate, Belarus. Unificarea politica si economica a acestui spatiu constituie o garantie pentru ca Uniunea Europeana sa capete mai multa forta ca actor al relatiilor internationale. In perspectiva anilor 2025-2030, Uniunea Europeana trebuie sa devina un proiect definitiv, din punctul de vedere al granitelor sale.

Ca Presedinte al Romaniei, voi sprijini ideea unei politici externe si de securitate comune, precum si a unei politici energetice comune, elemente fara de care nu se poate vorbi de Uniunea Europeana ca actor unitar in relatie cu alte centre de putere din sistemul relatiilor internationale. Cred ca Romania are un rol de jucat in ceea ce priveste hotararile Uniunii Europene privind cadrul financiar. Extinderea, cu mai mare rapiditate, a zonei euro, este vazuta astazi, de multi specialisti, ca fiind o solutie mai rapida pentru depasirea crizei economice. In dialogul cu Consiliul si Comisia Europeana am putea insista pe aceasta solutie.

In fine, Romania ar trebui sa aiba ambitia de a deveni o interfata a Uniunii Europene in relatia cu terte state. Un asemenea rol nu se atribuie declarativ, ci se poate construi doar pe parteneriate solide cu tarile respective, pe proiecte comune.In acest sens, raporturile dintre UE si Ucraina sau Federatia Rusa intereseaza in mod direct tara noastra.

De aceea, consider ca avem interesul sa contribuim la configurarea politicilor Uniunii in raport cu aceste state.

Primul pas pe care il voi face, in calitate de presedinte al Romaniei, in domeniul politicii europene va fi clarificarea raporturilor institutionale in ceea ce priveste participarea la Consiliile Europene. Este nefiresc ca Romania sa fie singura tara din partea careia, la Consiliile Europene, participa doua persoane, atat presedintele, cat si prim-ministrul.

Ca factor constitutional care are in raspundere politica externa, inclusiv politica europeana, mi se pare firesc ca Romania sa vorbeasca in Consiliile Europene cu o singura voce.

In interiorul Uniunii Europene, Romania va trebui sa stabileasca aliante si parteneriate in functie de obiectivele si interesele sale. Parteneriatul strategic cu Franta va ramane un instrument politic important si, dincolo de enunt, el trebuie sa capete consistenta. Ca presedinte al Romaniei, voi propune un parteneriat strategic care vizeaza spatiul central-european si in primul rand Germania si Austria. Optiunea mea deriva dintr-o realitate economica evidenta.

Investitiile cele mai mari in Romania vin din zona de influenta a Europei Centrale. Romania este acum, in mod natural, integrata acestui spatiu. Relatiile politice trebuie sa urmeze logica relatiilor economice. Parteneriatele trebuie sa insemne inclusiv alinierea pozitiilor si consultarea reciproca in ceea ce priveste deciziile europene.

Aceeasi perspectiva trebuie aplicata si raporturilor cu Ungaria si Bulgaria. Experienta a demonstrat ca parteneriatul strategic cu Ungaria a adus Romaniei un plus de credibilitate in ceea ce priveste demersurile de aderare la NATO, in vreme ce tandemul Romania-Bulgaria a functionat ca un vehicul pentru accelerarea integrarii europene. Ca presedinte, imi propun sa regandesc raporturile cu ambele state, din perspectiva noii realitati de membri ai UE.

Refondarea parteneriatului cu Statele Unite ale Americii

Ca Presedinte al Romaniei voi actiona pentru refondarea parteneriatului cu Statele Unite ale Americii.

Atunci cand, in iulie 1997, a fost lansat Parteneriatul Strategic bilateral dintre Statele Unite ale Americii si Romania, tara noastra era aspiranta atat la aderarea la NATO, cat si la integrarea in Uniunea Europeana. Astazi, la peste un deceniu, Romania este membru cu drepturi depline atat al Uniunii Europene cat si al NATO. Este nevoie asadar de refondarea parteneriatului transatlantic, plecand de la noile realitati.

Primul pas al acestui proces il reprezinta clarificarea problemei vizelor de intrare in Statele Unite, astfel incat, pentru toti cetatenii Uniunii Europene, sa existe un regim uniform de acces. Dincolo de aceasta problema, cu o puternica dimensiune simbolica pentru romani, refondarea parteneriatului strategic inseamna cooperarea in domeniile de maxim interes in noul context global: proiecte comune si transferul de tehnologii eficiente ecologic; securitatea energetica; cooperarea in domeniul agricol, inclusiv prin atragerea de investitii americane in Romania; cooperarea impotriva pericolelor asimetrice si pentru solutionarea conflictelor inghetate s.a.. Desigur, toate aceste aspecte se afla, intr-un fel sau altul, pe agenda bilaterala, dar noul parteneriat strategic, un act cu profunde implicatii politice si simbolice, presupune reasezarea listei de prioritati, potrivit noilor realitati internationale.

Raporturile cu Federatia Rusa - un nou nivel, o noua calitate

Ca Presedinte al Romaniei, relatiile cu Federatia Rusa reprezinta o prioritate a proiectului meu de politica externa. Dimensiunea politica si institutionala a raporturilor dintre Romania si Rusia trebuie sa reflecte interesele noastre in raport cu un important actor geostrategic al zonei. Relatiile cu Rusia au avut si ele zone de nepermisa oscilatie, reflectand si o incapacitate a factorilor institutionali de a percepe importanta strategica a unor raporturi bune cu vecinul de la Rasarit.

Componenta economica a relatiilor dintre Romania si Rusia este o zona de maxima prioritate si are un potential prea putin explorat. Ca Presedinte al Romaniei, voi incuraja extinderea formelor de cooperare economica. Am in vedere inclusiv incurajarea aparitiei unei banci comune romano-ruse, care sa devina, in timp, un pivot al dezvoltarii schimburilor economice.

Exista elemente de istorie a psihologiei colective care au functionat, nu o data, ca un factor perturbator al relatiilor dintre cele doua state. Aceste urme ale memoriei istorice au fost exploatate in planul politicii interne. Ele pot fi depasite printr-o mai buna comunicare, la nivelul elitelor politice, economice, academice si culturale. Ca Presedinte al Romaniei imi propun sa incurajez o asemenea comunicare.

Dupa cum, in calitate de Presedinte, voi incuraja un dialog activ si direct intre administratiile si comunitatile locale din cele doua state. Doar un asemenea dialog creeaza premisele increderii si cooperarii. Unul dintre obiectivele agendei mele de politica externa este sa imprim o alta calitate si un alt nivel raporturilor cu Federatia Rusa. Desigur, acest proces se va desfasura in consultare stransa cu partenerii nostri din NATO si din Uniunea Europeana, in considerarea angajamentelor Romaniei fata de organizatiile din care face parte.

O relatie normala cu Republica Moldova

Angajamentul meu ca Presedinte al Romaniei este restabilirea normalitatii in raporturile cu Republica Moldova. Din pacate, astazi relatiile cu Moldova au atins cel mai scazut nivel din istoria ultimilor 20 de ani. De aceasta situatie sunt responsabile, desi in masuri diferite, atat autoritatile de la Chisinau, cat si autoritatile de la Bucuresti. Avem a ne asuma partea noastra de vina in ceea ce priveste degradarea inacceptabila a relatiilor romano-moldovene. In raporturile cu Moldova, Bucurestiului i-a lipsit o anumita constanta in atitudine. Am oscilat mereu de la declaratii de fraternitate, dar nesustinute de politici practice la atitudini de ostilitate care nu au fost dublate insa si de incercarea de a gasi solutii. Nu este mai putin adevarat ca relatiile romano-moldovene au fost utilizate pe ambele maluri ale Prutului si ca teme pentru campaniile politice nationale.

Pornesc demersul meu de normalizare a relatiilor cu Moldova in primul rand de la recunoasterea independentei si statalitatii tarii vecine.

In al doilea rand, consider ca Romania poate fi partenerul privilegiat al Moldovei in ceea ce priveste aspiratiile sale de integrare intr-o Uniune Europeana extinsa. Asa cum am mai mentionat, mana pe care le-o intindem fratilor nostri moldoveni in procesul de integrare nu trebuie sa genereze atitudini de superioritate sau paternalism. Romania nu este si nu trebuie sa-si propuna sa fie „dirigintele" Moldovei in procesul de integrare europeana, ci este direct interesata ca tara din vecinatatea sa estica sa apartina unei zone de securitate si prosperitate economica. In al treilea rand, ca Presedinte al Romaniei, ma voi pronunta in permanenta in favoarea proceselor de democratizare din Republica Moldova, in sprijinul pluralismului si libertatii de expresie, dar voi veghea sa nu existe nici o imixtiune a institutiilor statului roman in viata politica din Republica Moldova.

Problemele legate de democratia in tara vecina au un cadru normativ de rezolvare europeana.

Problema Tratatului de baza intre cele doua tari continua sa fie punctul critic al relatiilor dintre Romania si Moldova. Prin dialog politic, va trebui sa gasim o solutie definitiva la aceasta chestiune, pornind de la premisa ca nici Romania nu poate recunoaste pactul Ribbentrop-Molotov, dar si ca Moldova simte nevoia unor garantii privind frontierele sale. Poate ca forma unei declaratii comune adoptata de Parlamentele celor doua tari, care sa includa si ideea parteneriatului strategic pentru integrare, ar putea reprezenta o asemenea solutie.

Ca Presedinte al Romaniei voi incuraja un amplu dialog al intregii societati cu parteneri din Republica Moldova. Relatia de incredere nu se poate reconstrui doar la nivel institutional. Este nevoie de dezbatere si interactiune in toate componentele societatii: de relatii economice consolidate si privilegiate, legaturi la nivelul partidelor politice, a sindicatelor si mediului asociativ, la dialog intre mediul academic, schimburi interculturale.

Doresc sa fiu, in aceasta relatie speciala, adeptul unei normalitati pragmatice, astfel incat, la finalul mandatului, meu Romania si Moldova sa fie tari partenere, intr-o Uniune Europeana extinsa.

Politica de vecinatate. Marea Neagra

Ca Presedinte al Romaniei, consider ca politica de vecinatate reprezinta una din cele mai importante politici de nita pentru Romania. Axele acestei politici vor fi: parteneriat economic si export de democratie si practici democratice.

In mod particular, consolidarea Ucrainei ca stat democratic, cat mai apropiat de valorile si principiile Aliantei Nord-Atlantice, slujeste interesele noastre de politica externa. Relatia cu Ucraina trebuie sa se bazeze pe sprijinul constant si asistenta pentru reforme, democratizare si europenizarea sistemului normativ si institutional, pe reforme consistente ale sectorului de securitate si indeplinirea criteriilor politice si tehnice de integrare in NATO.

Romania a reprezentat, in epoca moderna, o forta politica, diplomatica si culturala de prim rang in sud-estul Europei, si acest statut i-a permis, chiar si in ultimul deceniu al secolului trecut, sa joace un rol pozitiv in consolidarea stabilitatii si constructiei democratice in Balcani. Neglijarea politicilor de vecinatate, dupa 2000, a facut insa ca acest rol sa se estompeze, astfel incat proclamarea independentei Kosovo a avut loc in ciuda rezervelor exprimate de statul roman, iar proiectul cooperarii in Marea Neagra si in zona Marii Caspice a ramas fara alt efect decat racirea raporturilor traditional pozitive cu Turcia si aparitia unor noi tensiuni in relatiile noastre cu Ucraina si Federatia Rusa. Evenimentele din vara anului trecut - invadarea Georgiei si independenta unilateral recunoscuta a regiunilor secesioniste - au parut ca pun definitiv punct acestui ambitios proiect.

Marea Neagra ramane o zona de interes strategic deosebit, prin prisma pozitiei geografice dar si a rolului pe care-l poate juca in transportul de hidrocarburi si resurse energetice, in asigurarea securitatii energetice a Romaniei si contributia substantiala, pe acesta dimensiune, la nivelul UE. Coordonatele si instrumentele sunt multiple, in ciuda rezervelor si blocajelor unor state riverane. Inventivitatea si capacitatea de inovare a abordarilor cu geometrie variabila sunt sansa Romaniei de a aduce o valoarea adaugata importanta, pe aceasta dimensiune, aliatilor si partenerilor sai. Romania poate fi pilonul de sustinere cel mai important din regiune al "podului" Est - Vest evocat de George W. Bush la Bucuresti cu o formula care isi mentine actualitatea.

Pentru Croatia si Albania, experienta Romaniei poate fi deosebit de interesanta; pentru Macedonia si pentru Serbia, istoria noastra recenta e plina de semnificatie. Romania trebuie sa aiba o agenda in Balcani, bazata pe parteneriat economic si pe valorificarea oportunitatilor date de prezenta la Bucuresti a celei mai solide structuri financiar - bancare din regiune. Bursa de la Bucuresti poate deveni reperul pentru afacerile intregii regiuni, iar companiile romanesti trebuie sustinute sa devina regionale.

Turcia, Caucazul de sud si Asia Centrala. Politica de securitate energetica

Relatiile, pe aceasta dimensiune, se disting in trei grupe:

    * parteneriat strategic cu Turcia. Relatia cu Turcia trebuie reconstruita pe baza relatiei economice si militare excelente si a sustinerii aspiratiilor europene ale Ankarei. Romania recunoaste rolul major al Turciei la Marea Neagra, in stabilizarea Orientului Mijlociu Extins, in cadrul NATO - a doua armata a Aliantei - si ca model de stat musulman sunit secular modern. Parteneriatul trebuie sa reafirme principiile fundamentale europene si sa fie dezvoltat indiferent de prezenta la guvernare in Turcia a unei puteri politice sau alta.

    * relatia cu statele caucaziene este relevanta, din unghiul de vedere al securitatii energetice, al capacitatii de productie si tranzit si al pozitiei geografice. Romania sustine suveranitatea, independenta si integritatea teritoriala a celor trei state caucaziene. Georgia este de importanta majora strategica pentru comunitatea euro-atlantica, pierderea orientarii democratice si pro-occidentale a Georgiei insemnind pierderea Marii Megre si a culoarului de tranzit Asia Centrala-UE. Azerbaidjanul este stat pivotal, relevant in productia si tranzitul din surse si pe rute alternative ale hidrocarburilor iar relatia Romaniei cu Armenia a fost traditional foarte buna.

    * relatia cu statele din Asia Centrala trebuie regasita, Kazahstanul jucand un rol major de echilibru in regiune si fiind relevant prin prisma investitiei in cel de-al doilea producator de petrol din Romania.

Turkmenistanul are rezerve de hidrocarburi neexplorate si neexploatate, cu relevanta deosebita in echilibrul energetic global iar Uzbekistanul este vecin imediat al Afghanistanului, jucind rol relevant in securitatea regiunii, in tranzitul fortelor si rezervelor catre trupele din Afghanistan si in controlul traficului de droguri spre Europa. Resursele energetice din regiune sunt majore, iar aportul la proiectele alternative de productie si transport cruciale.

    * Relatii strategice. Diplomatie economica

Ca Presedinte al Romaniei vreau sa dau consistenta relatiilor noastre cu Republica Populara Chineza. Pornesc de la premisa ca exista o traditie indelungata a acestor relatii si o mare disponibilitate de cooperare, din partea partenerilor nostri chinezi. Este responsabilitatea noastra ca nu am gasit intotdeauna raspunsul cel mai adecvat si serios la aceasta disponibilitate. In plan politic si economic putem construi multe impreuna, iar aceasta relatie privilegiata poate juca rolul unui atu al Romaniei in Uniunea Europeana.

Orientul Mijlociu este o zona traditionala a relatiilor foarte bune ale Romaniei cu toate partile implicate. Aici decenta, echilibrul si rezerva in a aborda problemele dincolo de capabilitati se poate dovedi esentiala pentru capacitatea noastra de sustinere a comunitatilor de romani din toate statele din zona. Trebuie valorificate la maximum relatiile traditionale si capacitatea de a aduce valoarea adaugata in sistemul complicat al solutionarii dosarelor din regiune.Asia, Africa si America Latina - Abordarea selectiva a acestor relatii trebuie facuta prin prisma capabilitatilor si relatiilor Romaniei cu aceste state, a valorii adaugate pe care o pot aduce economiei romanesti, partenerilor si aliatilor.

Pe toate aceste dimensiuni trebuie dezvoltate formule stabile, ad-hoc sau itinerante, de diplomatie economica eficienta.

    * O politica mai activa in raport cu romanii de pretutindeni

Statul roman are obligatia constitutionala de a sprijini atat minoritatile romanesti din alte state, cat si pe cetatenii romani care lucreaza si traiesc temporar pe teritoriul altor tari.

In raport cu minoritatile romanesti, ca Presedinte al Romaniei voi solicita institutiilor sa aiba o politica mai viguroasa si mai activa, desigur, in respectul relatiilor bilaterale cu statele respective. Vom incuraja reprezentarea politica a minoritatilor romanesti, afirmarea identitatii lor lingvistice si culturale.

Pe de alta parte, in ultimii ani, a aparut o tema noua: cea legata de statutul si drepturile cetatenilor romani care lucreaza in strainatate. Aceasta tema a generat reactii cu tenta xenofoba, pe fondul agravarii crizei economice. Vocea Romaniei trebuie sa se auda cu putere in institutiile europene, in aplicarea principiului liberei circulatii a fortei de munca. Institutiile europene si relatiile bilaterale, intre Romania si statele in care muncesc concetatenii nostri, reprezinta cadrul de protectie a drepturilor acestora. Trebuie sustinute asociatiile romanilor din strainatate, care pot reprezenta cel mai bine interesele acestora, in raport cu statele gazda. Dar este esentiala depolitizarea si finantarea lor semnificativa.

Securitate nationala

Alaturi de politica externa, coordonarea politicii de securitate si de aparare a Romaniei este atributul executiv fundamental al Presedintelui Romaniei si reprezinta componenta cea mai importanta a activitatii Administratiei prezidentiale.  

In conceptia mea, ca Presedinte al Romaniei, securitatea nationala este un vector important al dezvoltarii si modernizarii structurii societatii romanesti. Conceptul meu privind securitatea nationala se subordoneaza in primul rand acestui deziderat.  

Odata cu integrarea in NATO si in Uniunea Europeana, Romania si-a asigurat garantii de securitate in ceea ce priveste amenintarile militare clasice. Anii care au trecut au demonstrat ca Romania este un partener loial al sistemului de securitate occidental, fiind nu doar un beneficiar al acestuia, ci si un furnizor de securitate la granita estica. In noul context, este momentul sa gandim securitatea in perspectiva dezvoltarii si modernizarii romanesti, sa evaluam corect riscurile si amenintarile pe plan intern, dar si noile provocari asimetrice aparute.

Tranzitia economica prelungita, scaderea calitatii vietii, inegalitatile sociale, cresterea numarului celor care traiesc sub pragul saraciei submineaza regulile, normele si institutiile componente ale domeniului economic, afectand securitatea nationala.

Recunosc lucrurile bune care s-au facut in administratiile precedente. Strategia de Securitate nationala a Romaniei, adoptata in 2007, raspunde noii realitati a unei Romanii integrate in NATO si in Uniunea Europeana. Din pacate, aceasta Strategie a fost insuficient dezbatuta si prea putin operationalizata.

Obiective de etapa asumate, cum ar fi angajamentele privind finantarea armatei, au fost mereu amanate, din ratiuni, poate obiective, ale situatiei economico-financiare.Ca Presedinte al Romaniei, sustin ca politica in domeniul securitatii nationale, in toate componentele ei, trebuie sa faca obiectul unui dialog si consens al societatii romanesti. Ca si in cazul politicii externe, presedintele Romaniei este generatorul conceptului de securitate nationala si coordonatorul activitatii institutiilor cu atributii in realizarea acesteia. Este misiunea presedintelui Romaniei de a integra organic politica externa si de securitate nationala in vederea apararii si promovarii intereselor nationale ale statului.

Din punctul meu de vedere, politica nationala de aparare, siguranta si ordine publica trebuie sa se raporteze permanent la urmatoarele valori ale statului de drept: democratia, pluralismul politic, suprematia legii, libertatea persoanelor, respectul pentru demnitatea omului, inviolabilitatea si garantarea proprietatii, suveranitatea si independenta nationala, caracterul national, unitar si indivizibil al statului, solidaritatea si cooperarea internationala in domeniul aplicarii legii cu respectarea interesului national.

Consider ca dinamica globalizarii impune presedintelui un efort de innoire permanenta a Strategiei de securitate nationala. Perioada recenta ne-a demonstrat ca exista amenintari care pot evolua extrem de rapid, instaland o stare de insecuritate in societatea romaneasca. Criza economico-financiara, generata de prabusirea institutiilor financiar-bancare din exterior, a introdus intr-o perioada extrem de scurta un factor de distorsiune majora in economia romaneasca. Modul de gestiune a acestei crize ne-a aratat ca fie institutiile de evaluare si prognoza nu au avut capacitatea de predictie a evolutiei rapide a acestei crize, fie factorul politic si guvernamental nu a raspuns avertismentelor acestor institutii. In sine, exemplul ne arata ca undeva exista factori de blocaj.

Teme sensibile in domeniul securitatii nationale

Astazi, structura componentelor politicii nationale de ordine si siguranta publica vizeaza organismele abilitate sa asigure apararea nationala, starea de legalitate, siguranta cetateanului si securitatea publica, respectiv:

    * fortele armate ale Ministerului Apararii Nationale ;

    * structurile de ordine publica ale MIRA si alte institutii competente ;

    * autoritatile de siguranta nationala reprezentate de Serviciul Roman de Informatii si Serviciul de Informatii Externe;

Actionand in cadrul unei politici nationale integrate, aceste forte vor aplica deciziile adoptate de CSAT si celelalte autoritati competente, conform Strategiei de Securitate Nationala a Romaniei si celelalte planuri si strategii nationale sau sectoriale.

Analiza managementului strategic al domeniului apararii scoate in evidenta carente majore atat de ordin structural, cat si functional, care pe fondul subfinantarii genereaza premisele unor disfunctionalitati sistemice.

Identificam aici cateva probleme:

    * Cadrul consensual limitat al CSAT;

    * Tendinta de transformare a controlului civil si democratic intr-unul politic;

    * Lipsa unei gandiri de redimensionare strategica a apararii in functie de capacitatea economiei romanesti;

    * Incoerenta unei viziuni de ansamblu asupra inzestrarii Armatei, in principal a fortelor dislocate in teatre de operatiuni;

    * Scaderea accentuata a calitatii vietii si atractivitatii carierei militare pe piata fortei de munca;

    * Efectele incerte ale demilitarizarii si descentralizarii institutiilor ministerului de interne.

Procesul nu a dus inca la o intarire perceptibila la nivelul sigurantei cetateanului;

    * Perceptia complicitatii intre zone din institutiile chemate sa asigure climatul de legalitate si mediul infractional;

    * Semnele de intrebare care planeaza asupra eficientei serviciilor de informatii in raport cu numarul acestora;

    * Aparitia unor suspiciuni privind tendinta de imixtiune a unor persoane din institutiile de ordine publica si securitate in procese economice sau politice;

    * Controlul civil si parlamentar insuficient consolidat;

Ca Presedinte al Romaniei, plec de la aceasta analiza in structurarea masurilor in domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale.

Principiile de la care pornesc

Ca Presedinte al Romaniei, actiunea si raporturile mele cu institutiile de aparare si ordine publica vor porni de la urmatoarele principii:

    * controlul si nu ingerinta politica;

    * depolitizarea numirilor ;

    * responsabilitatea decidentilor politici pentru obiective si resurse ;

    * responsabilitatea decidentilor militari pentru planificare, programare, bugetare, evaluare si executia misiunilor ;

    * controlul civil, financiar, juridic, care dubleaza responsabilitatea de executie a corpului militar

    * refuzul de ordin si sesizarea autoritatilor competente in cazul exclusiv al incalcarii drepturilor omului prin aplicarea ordinului superiorului. Preemptiunea legii in fata ordinului.

Politica de aparare a Romaniei

Participarea Armatei romane in misiunile peste hotare a fost, pana la succesul diplomatic din procesul de la Haga, cel mai important argument strategic al Romaniei, a conturat profilul strategic si a permis substantierea si greutatea cuvintului tarii noastre in cele mai importante foruri internationale.

Participarea la misiunile internationale are o relevanta majora pentru pregatirea, prin rotatie, a trupelor combatante ale Armatei Romane in conditii reale de razboi, pentru cresterea credibilitatii si fortei Armatei Romane si a gradului de descurajare pe care il poate realiza o armata profesionista, antrenata in operatiuni reale pe teren, in conditii vitrege de viata si meteorologice.

Realizarea, intretinerea si planificarea capabilitatilor militare creaza probleme legate de bugetarea acestui domeniu, accesul si batalia pentru resurse in societatile democratice si in momente de criza, dar si o dezbatere privind nevoile reale ale Armatei romane, pentru desfasurarea operatiunilor angajate peste hotare, dar si a angajamentelor luate inclusiv cu dotarea fortelor armate.

Romania nu-si poate permite, astazi, sa faca eroarea strategica de a ignora anumite amenintari prezente la efectuarea revistei apararii si a evita planificarea si bugetarea capabilitatilor necesare, doar de dragul economiei si pe baza motivatiei existentei crizei economice.

Contextul international actual impune o justa cumpanire a raportului dintre aparare teritoriala si fortele expeditionare: ultimele ajuta la cresterea prestigiului si profilului strategic, ajuta la pregatirea trupelor in operatiuni reale, dar atentia nu trebuie deturnata complet de la necesitatile Armatei Romane pentru apararea frontierelor NATO si UE.

Armata romana, decidentii si planificatorii politicilor de aparare trebuie sprijiniti pentru a gasi cele mai corecte argumente, cele mai bune solutii si cele mai adecvate mijloace pentru accesul la resursele necesare, pentru a putea evalua si explica corect eficacitatea si corectitudinea utilizarii resurselor si pentru a putea justifica alocarea resurselor necesare. Exemplele statelor membre ale Aliantei, cu diferite profile strategice si cu diferite ambitii, dar si cu pozitii geopolitice comparabile cu ale Romaniei, pot compensa deficitul formularii argumentatiei solide, bazata pe elemente teoretice moderne si modele de gandire contemporane din cadrul Aliantei. Pana la momentul dobandirii acestei capacitati, Armata trebuie sprijinita in a obtine accesul la resurse, in masura in care achizitiile si aprovizionarea armatei poate reprezenta si ea o investitie pe termen lung cu relevanta in relansarea economica.

Pentru cheltuieli de aparare echilibrate si sustenabile, propunem crearea unor pachete de argumente prin care sa se demonstreze ca noile achizitii pot fi o componenta de relansare economica, ca investitiile prin prezenta noastra peste hotare au relevanta si de natura economica in contracte de reconstructie, dar si formule negociate de partajare proportionala a infrastructurii desfasurate pe teren, in misiunile externe, fara a neglija misiunile interne. Proband o alocare eficace a resurselor si o cheltuire eficienta a bugetului alocat, organismul militar si decidentii din domeniul politicilor de inzestrare au argumente solide pentru acces la resursele necesare.

Pentru o mai buna bugetare si finantare a Apararii, pentru functionarea eficace a programelor sale sunt necesare:

    * mai mare disciplina in respectarea nivelului general al alocarilor bugetare si cheltuielilor pentru Armata, cu scopul de a nu pierde rezultatele reformei la nivelul personalului si a nu reveni la formulele de a ne descurca in conditiile absentei elementelor fundamentale la nivelul fortelor interne: carburant, gloante, etc;

    * Incercarea de formulare a unor raspunsuri integrate pentru obiectivele stabilite, implicand totodata institutiile militare, ale diplomatiei si de securitate;

    * management eficace si cheltuirea eficienta a bugetului. Sustenabilitatea sectorului de aparare in raport cu economia care il sustine;

    * cresterea procentajului de forte desfasurabile rapid in interiorul armatei. Misiunile externe trebuie privite ca antrenament in conditii de lupta pentru toate categoriile de forte care sa poata reactiona in cazul unei misiuni de aparare a teritoriului;

    * capacitatea armatei de a lucra si interactiona operativ cu trupele interne - jandarmerie, trupe speciale - cu capabilitatile pentru urgente civile si pompieri, cu administratia civila locala si cu institutiile de aparare a legii - politie, justitie - precum si dobandirea capacitatii de desfasurare integrata pentru stabilirea atoritatii in zone desemnate;

    * achizitii cu o valoare de transfer tehnologic mai pronuntata si achizitionarea de armamente la nivelul unei jumatati de generatie tehnologica mai evoluata;

    * un nivel mai inalt de sofisticare la nivelul tacticilor si al armamentelor proportional cu pozitia geografica si cu nevoile economiei emergente post-tranzitie.

La capitolul de dezvoltare a capabilitatilor de nisa, pe linga intelligence militar, propunem dezvoltarea la nivel integrat, a capabilitatilor de gestionare a crizelor la nivelul institutiilor si decidentilor politici, componenta a bunei guvernari.

Romania isi poate dezvolta capabilitati unice legate de capacitatea de trimitere si administrare a unui PRT-Provincial Reconstruction Team in Afghanistan si antrenarea resurselor si interoperabilitatii intre diferitele agentii pentru capacitatea de reconstructie intr-o arie determinata cu:

    * interoperabilitate completa civil-militara si cu administratia locala existenta si cea implementata, de sprijin;

    * cooperarea eficace interagentii, antrenarea si pregatirea pentru a putea desfasura in oric e moment o asemenea capabilitate intr-o zona ne-administrabila, de tip stat esuat, sau pentru stabilirea intr-o zona determinata, in timp real, a unei autoritati ad interim.

Ordine si siguranta publica

Criminalitatea, indeosebi cea organizata si cu caracter transnational, s-a amplificat in conditiile globalizarii, Romania reprezentand, in prezent, atat zona de tranzit si destinatie a unor activitati criminale, cat si o tara sursa pentru migratia ilegala si traficul cu fiinte umane, traficul de droguri, trafic de produse contrafacute, traficul ilegal de armament, munitii si explozivi, activitati de spalare a banilor si alte forme ale criminalitatii economico-finaciare.

Sarcina asigurarii securitatii interne implica responsabilitati din partea unui numar mare de institutii apartinand Ministerului Administratiei si Internelor sau a altor institutii publice, precum cele de control vamal, financiar, de prevenire si combatere a spalarii banilor , de control al importurilor si exporturilor strategice, etc.

Ministerul Administratiei si Internelor a experimentat, succesiv, mai multe modele institutionale care sa raspunda nevoilor de ordine si siguranta publica ale comunitatii, prin elaborarea si punerea in practica, inclusiv a unor programe si strategii adaptate la situatia operativa existenta intr-o anumita faza de dezvoltare sociala.

Necesitatea armonizarii si compatibilizarii sistemului romanesc de ordine publica cu cele din statele Uniunii Europene a generat modificari permanente pentru realizarea unui cadru care sa raspunda transformarilor si obiectivelor preconizate in planul structural si functional, prin asigurarea resurselor umane si financiare necesare materializarii acestora.

In acest scop, procesul de elaborare si adaptare a legilor de functionare a Ministerului Administratiei si Internelor, respectiv a subsistemelor sale, a vizat delimitarea competentelor si atributiilor acestora, precum si alinierea la standardele Uniunii Europene.

Ca Presedinte al Romaniei voi veghea pentru realizarea urmatoarelor obiective:

    * indeplinirea masurilor necesare pentru aderarea Romaniei la Spatiul Schengen in termenul asumat (martie 2011), prin asigurarea securizarii frontierelor spre statele non europene si Marea Neagra, ceea ce va insemna o mai mare libertate de miscare a cetatenilor romani in contextul desfiintarii controalelor la frontierele interne ale statelor membre UE;

    * intarirea actiunilor de prevenire si control pentru limitarea si stoparea infractionalitatii in vederea apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, precum si a proprietatii publice si private;   

    * concentrarea eforturilor asupra sigurantei cetateanului si corecta informare a acestuia;

    * armonizarea si reconstructia sistemului institutional de ordine si siguranta publica;

    * descentralizarea deciziei, a responsabilitatilor si a alocarii resurselor;

    * transferul decizional la nivelul structurii direct implicate in gestionarea actiunilor;

    * cresterea capacitatii operative a structurilor de interventie rapida in vederea gestionarii calificate a tuturor problemelor pe linie de ordine publica;

    * elaborarea unei conceptii coerente de actiune a fortelor de ordine publica in vederea reducerii nivelului infractionalitatii;

    * cresterea sigurantei cetateanului prin intensificarea masurilor pentru prevenirea, descoperirea si combaterea fenomenului criminalitatii prin tragerea la raspundere penala a faptuitorilor, potrivit competentelor;

    * realizarea unui sistem modern de abordare a actiunilor si misiunilor specifice in domeniul ordinii publice, care sa permita asigurarea starii de normalitate si echilibru in cadrul comunitatilor;

    * initierea si derularea, in cooperare cu societatea civila, de programe pentru prevenirea si reducerea criminalitatii comise cu violenta, avand ca obiectiv cresterea gradului de siguranta civica;

    * armonizarea legislatiei privind activitatea Ministerului Administratiei si Internelor in domeniul ordinii publice cu reglementarile europene;

    * reformarea si reorganizarea structurilor functionale si operationale, conform standardelor europene, in domeniul ordinii publice;

    * crearea unei conduite profesionale moderne in randul personalului institutiilor din domeniul ordinii publice, pentru a raspunde nivelului de asteptare al cetateanului;

    * perfectionarea si dezvoltarea cooperarii si colaborarii cu toate institutiile din cadrul Sistemului National de Aparare si Securitate Nationala, precum si cu celelalte;

    * autoritati cu atributii in acest domeniu;

    * intarirea cooperarii internationale in materie penala.

Serviciile de informatii: simplificare, eficienta, depolitizare

Evolutia serviciilor de informatii romanesti a fost marcata de certe elemente de progres institutional, dar si de schimbari defectoase si momente critice care au dus la intreruperea sau amanarea unor masuri de reforma si redimensionare, ceea ce face ca, in acest moment, aceste structuri sa fie mai putin adaptate cerintelor actuale.

Printre elementele de progres a fost si cel de desprindere de vechile structuri si mentalitati comuniste, fara a se pierde continuitatea specializarii operationale. Procesul este cu atat mai remarcabil, cu cat s-a desfasurat intr-un context marcat de un cadru legislativ neadecvat realitatii si a unei presiuni importante din partea societatii civile. De asemenea, serviciile de informatii au asigurat elementele de flexibilitate organizatorica si operationala, permitand abordarea si rezolvarea unor probleme de securitate cu totul noi, nu numai pentru serviciile romanesti si est-europene.

Deschiderea, anterior intrarii in NATO si UE, catre serviciile aliate cat si derularea in comun cu acestea a unor operatiuni complexe, indeosebi in zona amenintarilor non-traditionale (terorism, criminalitate organizata etc), a contribuit in mod semnificativ la aderare si la constructia de securitate a spattiului euroatlantic. Foarte apreciata de catre aliati a fost si resursa analitica oferita de serviciile de informatii romanesti, care a pus in valoare demersurile operative si a asigurat suportul informativ necesar procesului decizional, precum si schimbul de date cu serviciile partenere.

Situatia actuala a serviciilor de informatii este tributara unor realitati ce necesita o abordare critica precum si masuri urgent de remediere. In pofida celor peste 19 ani de activitate, in noul context strategic si operational, serviciile de informatii romanesti necesita inca readaptari structurale si conceptuale, intr-o masura mai mare decat cele impuse de evolutiile amenintarilor pe care aceste servicii trebuie sa le cunoasca si sa le previna, situatie cu atat mai grava in conditiile asumarii de catre Romania a unor sarcini de protectie sporite la granita spatiului de securitate euroatlantic.

Cauzele sunt:

    * refuzul factorului politic de a-si asuma responsabilitatea reconstructiei juridico-institutionala a domeniului securitatii, care a favorizat proliferarea structurilor informative, dar a facut imposibila stabilirea unor atributii si raspunderi distincte;

    * tendinta oricarui partid politic ajuns la guvernare de a utiliza serviciile de informatii in scopul pastrarii puterii, coroborata cu acceptarea acestei situatii de catre ofiterii de la comanda;

    * interferenta, atat pe palierul decizional cat si pe cel operativ, a unor actori statali si non-statali, cu interese diferite celor ale Romaniei. Situatia a favorizat, la nivelul serviciilor, diminuarea responsabilitatii, falsa concurenta, uneori obstructionista si paralelismele. Acestea s-au reflectat negativ in finalitatea demersului de ansamblu al securitatii nationale, respectiv in calitatea informarii decidentilor.

Ca Presedinte al Romaniei, am in vedere trei obiective, in ceea ce priveste adancirea reformei sistemului national de informatii:

    * Simplificarea sistemului. Romania are, in momentul de fata, mult prea multe institutii cu caracter informativ, plasate in subordinea diferitelor autoritati.

    * Eficienta. Este nevoie de noi standarde de eficienta in ceea ce priveste functionarea serviciilor de informatii.

    * Depolitizarea reala. Eu, in calitate de Presedinte al Romaniei voi fi garantul faptului ca nu va exista o interferenta a serviciilor de informatii in zona economica si politica.

    * Dezbaterea publica de dupa 11 septembrie a vizat revenirea la o tema clasica, ce necesita optiune si decizie politica: raportul dintre securitate si libertate. Aceasta realitate marcheaza si astazi dezbaterea publica, iar pozitia constanta a noastra a fost de a da prevalenta libertatilor individuale si drepturilor omului a caror ingradire trebuie sa fie o exceptie, facuta cu temei solid juridic si faptic, in conditii concret determinate, care sa se judece de la caz la caz, pe criterii concrete si stricte, si care sa evite arbitrariul.

Noul mediu international de securitate instabil si turbulent, in care apar, foarte des, noi amenintari neanticipate si evenimente soldate cu pierderi de vieti omenesti si tulburarea masiva a vietii normale a cetatenilor impune noi abordari ce presupun:

    * avertizare timpurie;

    * prevenirea conflictelor;

    * decizie coerenta in momente de criza, intemeiata de informatie reala, exacta si la timp;

    * solutionarea competenta si rapida a conflictelor;

    * analiza si eliminarea cauzelor crizelor derulate;

    * instituirea rapida a sistemelor de adaptare din mers, pe baza evaluarilor solide si a lectiilor invatate de la criza ce tocmai a trecut.

In acest context, institutiile de intelligence au o relevanta majora si un rol exact in apararea drepturilor omului, a vietii si integritatii concetatenilor nostri, a exercitarii neingradite a libertatilor cosacrate constitutional. De aceea, credem ca o sinteza justa intre maximizarea capabilitatilor si mijoacelor de intelligence si apararea si respectarea, fara exceptie, a drepturilor si libertatilor fiecarui om, este posibila si imperios necesara.

Dorim sa asiguram institutiilor de securitate nationala, inclusiv celor din sfera intelligence, toate instrumentele necesare pentru atingerea scopurilor strategice de mai sus, cu conditia respectarii unor criterii stricte - normative, regulamentare si de implementare - pentru limitarea libertatilor individuale din ratiuni de securitate, cu caracter de exceptia.

Pentru evitarea arbitrariului, dorim revizuirea consensuala si aplicarea critica a criteriilor de limitare a drepturilor individuale. Dorim si limitarea drastica a regulilor ce se raporteaza la invocarea "interesului national". Dezbaterea privind elementele ce trebuie subsumate interesului national trebuie deschisa imediat in societate, la nivelul institutiilor interesate si a Parlamentului Romaniei, care sa transeze continutul acestui concept.

Este necesara, de asemenea, adaptarea normelor, regulilor, structurilor de securitate la realitatea mediului international de securitate contemporan si amenintarilor, riscurilor si provocarilor existente. Obiectivul unui asemenea proces este diminuarea oportunitatilor de speculare a fisurilor institutional-normative si limitarea oricaror incercari de valorificare a vulnerabilitatilor sistemului de securitate al Romaniei.

Obiectivele politicii in domeniu sunt:

    * consolidarea si profesionalizarea controlului civil asupra institutiilor care au responsabilitati in domeniul securitatii nationale;

    * transformarea si adaptarea structurilor, normelor, misiunilor, instruirii pentru respectare stricta a principiilor democratiei, eficientei, transparentei si mai ales non-partizanatului politic. Inlocuirea relatiilor institutionale cu cele personale intre decident si furnizorul de infromatii, la orice nivel, trebuie condamnate cu fermitate;

    * transformarea profunda a mecanismelor de proiectare, implementare, control si evaluare integrata a obiectivelor si cooperarii institutionale intre politica externa, de securitate si aparare;

    * cresterea gradului de expertiza a personalului ce realizeaza controlul democratic asupra institutiilor cu responsabilitati in domeniul securitatii nationale;

    * crearea unui sistem modern, eficient si participativ de proiectare, planificare si evaluare a politicii de securitate, cu aport substantial de expertiza si control civil;

    * cresterea eficientei, sporirea responsabilitatii si optimizarea folosirii resurselor in combaterea noilor riscuri si amenintari la adresa securitatii nationale.

In viziunea mea, securitatea si politica externa sunt strans legate de prioritatile cetatenilor Romaniei. Politica externa nu are sens daca ea nu produce beneficii pentru economie, si implicit, pentru viata oamenilor. O Romanie respectata in lume trebuie sa se traduca, in primul rand, intr-o Romanie mai bogata.

Am trait, prea mult timp, intr-o retorica sterila a interesului national. De prea multe ori, clasa politica a abuzat de acest concept abstract, nu odata pentru a-si acoperi propria incapacitate. De prea multe ori, conceptul de securitate a fost utilizat fara a tine cont de beneficiarul sau final: cetateanul.

Filosofia mea de a pune institutiile in slujba cetateanului se aplica si in domeniul politicii externe si al securitatii nationale. Ma intereseaza performanta institutiilor cu atributii in domeniu, in primul rand din perspectiva cetateanului, nu neaparat din cea a intereselor institutionale.

Educatie, sanatate

A investi in educatie inseamna a investi in viitor. Prosperitatea romanilor si dezvoltarea economica depind, in buna masura, de calitatea educatiei. Afirmarea societatii romanesti intr-o lume moderna, o lume a cunoasterii, nu este posibila fara o educatie de calitate. Participarea activa a romanilor la viata economica, sociala si politica a societatii in care traim, este influentata decisiv de educatia oferita in scoli.

Criza actuala a sistemului de educatie se manifesta in principal prin:

   * incapacitatea statului de a face ca sistemul centralizat, aproape monopolizat al educatiei de stat, sa se adapteze la sistemul descentralizat, concurential, al pietei muncii;

    * incapacitatea statului de a asigura respectarea dreptului constitutional al egalitatii de sanse in accesul la educatie;

    * imaginea depreciata a scolii si a performantei scolare drept conditie a succesului social;

    * conditia marginala a cadrului didactic din perspectiva financiara si a dezvoltarii profesionale.

A sosit vremea ca invatamantul romanesc sa inceteze a mai fi teatrul interventiilor intempestive, conjuncturale si al improvizatiilor de tot felul. El trebuie reformat profund, plecand de la o viziune clara asupra a ceea ce el trebuie sa devina. In aceasta ordine de idei, voi sustine un sistem de educatie orientat pe:

    * valori: libertate individuala, onestitate, dreptate, demnitate, solidaritate, toleranta;

    * inteligenta sociala si creativitate;

    * capacitati individuale: curaj, incredere, initiativa, responsabilitate.

Obiectivele pe care eu le voi urmari, in domeniul educatiei, sunt inspirate din documente programatice, strategice, europene si nationale, dintr-o viziune a societatii deschise, o societate a cunoasterii.

   1. Modernizarea sistemului educational, la nivel de infrastructura, personal si continut, in sensul compatibilizarii totale, inclusiv in privinta calitatii si performantelor, cu realitatile scolare din tarile europene cele mai avansate;

   2. Asigurarea egalitatii de sanse, inclusiv prin:

    * definirea unor zone prioritare, pentru a depasi decalajul care diferentiaza in mod dramatic mediul rural de cel urban, diferite localitati intre ele sau diferite categorii de cetateni

    * crearea unui cadru de educatie specifica pentru copiii cu nevoi de educatie speciale

   3. Asigurarea activitatilor de informare, consiliere si orientare profesionala a elevilor si studentilor;

   4. Promovarea culturii antreprenoriatului;

   5. Stimularea competentelor in tehnologia informatiei si comunicatiilor, la toate ciclurile scolare;

   6. Incurajarea dezvoltarii profesionale a cadrelor didactice si a celorlalte categorii de formatori inclusiv prin stimulare salariala;

   7. Stimularea "brain regain" in universitati si centre de cercetari, prin oferte de angajare atractive catre tinerii care au facut studii in marile universitati ale lumii si care ar putea contribui la scurtarea traseelor de dezvoltare prin transferul direct de competenta, know-how si tehnologie;

   8. Imbunatatirea indicilor obtinuti de elevii romani in cadrul evaluarilor internationale, astfel incat sistemul romanesc de invatamant preuniversitar sa urce in ierarhiile internationale;

   9. Imbunatatirea calitatii educatiei universitare, a volumului, calitatii si adecvarii cercetarii stiintifice din universitati, a reputatiei absolventilor si a vizibilitatii rezultatelor cercetarii, prin cresterea numarului de lucrari stiintifice publicate in circuitele de inalta cotatie si a numarului de transferuri - in regim mercantil - de idei novative si know-how catre societate si, implicit, a pozitiei universitatilor romanesti in ierarhiile internationale;

   10. Ameliorarea substantiala a conditiei materiale a corpului didactic.

Este un obiectiv principal al mandatului meu prezidential sa determin un consens real si durabil al partidelor politice, mediului academic, sindicatelor si formatorilor de opinie in favoarea abordarii educatiei ca prioritate nationala.

Justitie

Justitie independenta, responsabila si credibila

Prin Constitutia Romaniei, Presedintele are rolul fundamental de a media intre puterile statului si intre stat si societate. In calitate de presedinte, voi utiliza aceasta prerogativa esentiala de mediator pentru consolidarea statului de drept si imi voi asuma si un proiect moral: refacerea increderii si solidaritatii intre romani, refacerea bazelor morale ale unei societati macinate de suspiciune, de lipsa de speranta si de false ierarhii ale valorilor. Justitia este tratamentul esential pentru insanatosirea morala a societatii romanesti.

Reforma in Justitie este, in acelasi timp, si o reforma politica. Ea este legata de modul in care clasa politica intelege sa respecte cerintele statului de drept si independenta justitiei. Respectul fata de lege trebuie sa fie un atribut obligatoriu al conduitei politice. Astfel, "autoritatea judecatoreasca", asa cum este denumita in Constitutie, va deveni o adevarata "putere judecatoreasca". Voi pune la temelia mandatului meu hotararea de a da Justitiei demnitatea unei puteri reale in societate, scoasa de sub influentele de natura politica.

In Romania ultimilor ani, tema reformei justitiei a fost exploatata exclusiv politic, folosita pentru rafuieli cu adversarii politici si contaminata masiv de discursul populist si demagogic. Beneficiarul de drept al acestei reforme, cetateanul, justitiabilul, a fost uitat. Bilantul "reformei Justitiei" si al "bataliei contra coruptiei" este jalnic in toate privintele. Nu avem o incredere mai mare a opiniei publice in justitie, dimpotriva. Nu avem cazuri de mare coruptie rezolvate, dimpotriva. Nu avem decat coduri esentiale (penal, civil, de procedura penala, de procedura civila) adoptate fara o dezbatere publica sau macar parlamentara. Activitatea Departamentului National Anticoruptie, vedeta justitiei televizate din Romania, a reusit sa adune doar convingerea majoritatii romanilor si a intregii clase politice ca este un instrument de lupta politica, aflat la dispozitia presedintelui actual.

Pentru o justitie independenta, echitabila, rapida si eficienta, voi sustine urmatoarele:

    * reducerea taxelor aferente actului de justitie, pentru a garanta accesul real la justitie al cetatenilor cu venituri modeste;

    * acordarea asistentei juridice gratuite, atat in cauze penale, cat si in cauze civile, iconformitate cu normele UE, pentru a asigura dreptul de aparare al cetatenilor care nu-si pot permite angajarea unui avocet;

    * garantarea efectiva a puterii judecatoresti, prin stabilirea Consiliului Suprem al Magistraturii ca ordonator principal de credite pentru puterea judecatoreasca;

    * modificarea sistemului de salarizare a magistratilor, in functie de numarul sentintelor corecte pe care le pronunta, cu penalizari proportionale cu numarul de sentinte infirmate de instantele superioare;

    * revizuirea statutului anacronic al procurorilor, asimilati magistratilor, desi sunt subordonati ierarhic Procurorului General si isi desfasoara activitatea, conform Constitutiei, sub controlul Ministerului Justitiei;

    * incurajarea procedurilor alternative de solutionare a litigiilor (mediere, conciliere, arbitraj);

    * impunerea precedentului judiciar ca izvor de drept, in scopul unificarii practicii, predictibilitatii si celeritatii actului de justitie;

    * numirea, in fruntea Parchetului General si a Departamentului National Anticoruptie, a unor persoane aflate deasupra suspiciunilor de partizanat politic.

Intr-o societate aflata in criza de autoritate reala si de instante morale publice, reforma reala a Justitiei nu e doar necesara cat mai urgent, ci este hotaratoare pentru reusita tuturor celorlalte proiecte pentru Romania.